Arahnida

Plimbandu-si negrele pricioare si carandu-si crucea scrijelita pe spate paianjenul se aseaza orb in fata celui ce compune. Se uita mirat la el dar isi aminteste ca nu vede si porneste intr-o infinitate de pasi spre el.

Mai mult silit de circumstante si mai putin dornic imi asez pe foaie aceste ideei ce mi se zbat in cap precum o inima scoasa din piept…..as scrie despre caldura de afara dar ce pacat ca este frig….v-as povesti ce am mai facut dar ce pacat ca nu am facut nimic de povestit....as compune o poezie dar nu imi plac poeziile scrise de mine….as compune un cantec dar nu am talent….m-as indragosti de tine dar tu cine esti?
Soarele ce isi muleaza razele pe forma pamantului nu mai are putere sa lumineze aceasta vagauna in care ale mele simturi stau ascunse….
Asezat la cumpana dintre vise si sperante….incerc sa-mi croiesc drum prin noroiul ce se aseaza stratificat peste sufletul meu…..uitarea inneaca si cele mai aprinse si incandescente ganduri ce alta data te ghidau si te supuneau lor…
Poate ca noi oamenii suntem sortiti uitari….belestemul aceasta de a uita si de a deveni nepasatori gandurilor cred ca este cel mai napraznic blestem aruncat asupra conditiei noastre….ale noastre ganduri vor zace in fundul unei gropi si nu vor putea urla din al lor mormant….
Am visat…..am trait….am simtit….mi-am conturat cele mai negre situatii….am vazut lucruri ce mi-au ramas scrijelite pe retina…si atunci cand inchid ochii le vad cutremurandu-ma…am incercat sa ma descriu am incercat sa-mi fac un portret si sa-l atarn undeva sa ma pot uita la el si sa-mi fiu propriul critic…am esuat. Am dat viata unor lumi noi ce pana la urma m-au infrant. Mi-am realizat cele mai ciudate ideei…am incercat sa dau viata sentimentelor ce ma omorau si ma resuscitau periodic precum niste socuri cardiace. Am esuat…..M-am dedicat greselii sperand ca o voi putea repara…am esuat…am aruncat principii am incercat sa creez altele….am esuat…
Oare am realizat ceva? Oare am lasat in urma mea ceva? Oare o sa fiu capabil sa las? Oare o sa mai am timp? Oare as mai vrea sa am timp? Deruta este cea mai buna situatie posibila pe lumea aceasta deoarece niciodata nu stii ce vei face sau nu vei sti ce sa faci…
Fotografiile ce le pastrez in ganduri incep sa se anime si suprapunandu-se peste realitata contemporana ma fac sa gandesc lucruri ce nu vroiam sa le gandesc..ma fac sa vad chipuri conturate in files si in sidef in natura pamantie ce se desface din ai mei ochi.

Vazand urmele pasilor isi da seama de gheata ce il cuprinde…simte cum ceva i se misca pe mana si intocandu-si privirea de la foaia pe care isi scrijelea gandurile vede crucea paianjelui ce parea ca se mareste…razand il ia incet de pe mana si il aseaza pe masa….paianjenul mirat nu incearca sa fuga si cu singurele simturi pe care le avea..cele tactile incepe sa se miste pe foaia de hartie parca incercand sa citeasca ca un orb ce scuipase stiloul negru ce acum zacea deschis pe masa….
-Iti place?
-Este ceva omenesc in ceeace tu scrii…sau sunt doar ganduri ce le vezi din alta lume?
-Domnule paianjen , dumneavostra care ati simtit atatea si stiti cum sa va creeati plasa in care va asteapta prada….dumneavoastra ma intrebati pe mine…un siplu om daca este omenesc ce am scris?
-Crezi ca e asa de greu sa tes o plasa in care sa ma astepte prada? Crezi ca intepatura mea fatala este atat de speciala? Crezi ca eu omor doar din placere…eu omor din necesitate….crezi ca eu nu am suflet? Dar de obicei execut din mila….nu imi place sa vad suferinta!
-Dar sufletul tau cu ce se hraneste…se hraneste cu suferinta prazii?
-Nici pe departe…sufletul meu este mai complex…se hraneste cu sentimente si cu modul de a elibera ganduri sa zboare incet spre cer….

Amorteala si un frig cald si placut in cuprind…..simte cum nu mai poate sa gandeasca logic…..dar era bine…totul era asa de imbietor…simtea cum senzatiile ii sunt din ce in ce mai puternice si incercand sa-si inchida stiloul isi dadu seama ca mana lui este mai usoara….incearca sa scrie ceva dar nu se putea concentra…incepe sa rada…inchise ochii si incepu sa vada diferite forme de diferite culori ce se strafulgerau pe pupila lui inchisa….deschise ochii si totul era necalr si incetosat….

-(razand) Ce mi-ati facut domnule?
-Totul este bine….intinde-te…muschii nu o sa te mai tina mult…si reflexele o sa te lase….o sa cazi si s-ar putea sa te lovesti la cap….si asa va semana cu o crima si politia va incepe o ancheta si toti prietenii tai o sa fie cercetati..
-(razand si mai zgomotos) Ce prieteni? Eu nu mai am prieteni de mult….singurul meu prieten…..nu a fost niciodata aici…pentru ca nu vroiam sa stie…sau nu stiu…nu stiu de ce nu a fost aici…nu imi mai amintesc cum…nu imi mai amintesc ce….(ras cald si molcom) de ce nu imi mai amintesc?........cum il cheama doamne pe prietenul meu? Nu stiu….nu mai stiu cum il cheama pe prietenul meu care….
-V-as sfatui totusi sa va intindeti….nu mai este mult…
-Ce mi-ati facut domnule paianjen?....este atat de euforica starea aceasta…
-Va rog sa va intindeti….
-Bine….ma intind…asa e bine? Acum sa-mi spuneti……sa-mi spuneti ce mi-ati facut..
-V-am executat pentru ca v-am spus….nu imi place sa vad suferinta….si eu vreau ca gandurile sa nu fie innegrite de trairi omenesti…de dragoste , de ura , de speranta , de dezamagire….nu merita sa nu fie libere si asa gandurile tale o sa fie vesnic libere si vor ramane in mintea multora asa cum erau ele , pure….nu imi permit sa te las sa ti le deteliorezi
-(razand un pic speriat) Multumesc…..dar credeti ca o sa fie bine?
-O sa fie bine. Toxina care am injectat-o prin intepatura iti va inceta prima data legaturile dintre sinapse dupa care v-a opri pe rand muschii membrelor formand o pareza dupa care plamanii o sa-si inceteze activitatea…sangele oxigenat nu va mai ajunge la inima si aceasta din urma se va opri incet….
-Domnule paianjen cate stiti si sunteti orb….
-M-am orbit singur….am vazut prea multe…..dar am fost obligat sa invatat sa simt mai bine si prin restul de simturi m-am perfectionat….nu mai am nevoie de ochi si nici nu mi-as dori sa mai vad vreodata…
-Si credeti ca se va intampla cu mine acum….?
-Sa lasam mortii sa traga la sorti pentru tine…..adio prietene…sunt fericit ca te-am eliberat.

Radu Mihai

Blestemul de pe scena marelui teatru

A inceput acum ceva timp se va sfarsi cand soarele va apune pentru prima data in spatele unei lespezi reci de marmura....de ce sa vrei sa opresti povestea cand poti sa o povestesti tururor si sa-i vezi cum te fixeaza nevrotic si speriati cu privirea?

Ma gandeam dupa ce am iesit din apartament sa ma mut...sa renunt la acel loc unde statusem inchis pentru ceva timp pana sa vina ei sa ma scoata! Ma gandeam sa-mi vand tot ce am si sa plec...m-am uitat si am vazut doar o adresa notata in graba pe o hartie...atat oare sa mai am?!!?....mai am visele dar pe astea nu mi le cumpara nimeni ca sunt destul de vechi si impregnate cu imagini violente si cutremuratoare. Deci in concluzie nu o sa primesc nici doi bani pe ele! asa ca m-am hotarat sa plec asa singur visandu-mi mai departe visele.
Am iesit pe strada care lucea miscata in razele soarelui ce incercau sa se culce si am pornit innainte fara sa stiu incotro ma indrept...doar mergeam cu capul in pamant incercand sa regasesc sau sa recreez ceva in mintea mea ce functiona oarecum opac.
Mi-ai iesit in cale zambind si vesela ti-ai cerut scuze prosteste ca m-ai stropit cu cafea pe sacou.
- Stai linistita doar e incolor nu o sa se vada nimic...
- Imi cer scuze inca o data...pot sa-ti ofer o batista
- Multumesc….dar nu pot sa-mi sterg amintirile cu ea…
- De ce vrei sa le stergi? Nu stii belestemul nostru? Blestemul oamenilor? Sa parstram in suflet amintiri din care sa ne oxigenam din cand in cand?
……………………………………………………………………………………………..

ACT I

Intocand ceasul si fixand un tensor pe vibratiile propriului meu encefal simt o ura ce ma lasa sa vad alfel o poveste. O poveste ce a fost scrisa gresit si ce a fost povestita cu frica.
A fost o data o fraza ce m-a legat de tot ce am gresit eu si de tot ce am facut.....m-am trezit in locuri si in lumi diferite....am plecat in puncte fixe si m-am intors grabit in locul de unde am plecat la inceput. Si acum am tot dreptul sa blestem fiecare clipa si sa reneg orice pornire spre a mai gandi ceva.
Un copil se plimba visand printre noxele si printre parfumurile muribunzilor de la Vechiul Teatru ascultand apalauzele voastre si pasind pe marea scena fara sa isi dea seama. (cortina se ridica si intr-un colt se poate vedea o lespede de marmura pe care diabolic statea un vultur impaiat)
-Buna ziua pasare a norilor! de ce stai asa de incremenita si de ce ai sufletul de paie?
-Copilule....te implor ai grija de sufletul tau...altfel o sa ajungi ca mine....vezi? doar ochii mei mai lucesc in rest totul este dat pamantului!
-Eu imi simt sufletul liber si simt ca pot sa zbor oriunde ma simt dezlegat de orice obstacol!
-Tu esti liber?!?! eu sunt blestemat sa imi pazesc mormantul pentru eternitate....pleaca te rog.......

INTOARCEREA GANDURILOR

macar tu m-ai simitit vreodata aproape? macar tu ai simit radiatiile sufletului meu venind spre tine? mai tii tu minte oare clipele acelea in care aproape fiind de moarte am reusit sa vin langa tine? mai ti minte FRAGMENTELE DE EMOTII ce ti le trimiteam in fiecare seara innainte sa adormi?! mai ti minte cand mi-am “Autodistrus Muza”? mai stii cand ai venit si mi-ai intors “Clepsidra Gandurilor”? dezumanizarea din "Printre Ei" oare am simtit-o doar eu?.....cand te chemam vorbind cu “Pamantul” si tu nu vroiai sa raspunzi, mai stii? cand te-am cautat printre propriile mele raduri? cand “Sunetele” fiind prea puternice am inceput sa vreau sa te vad iar? sau cand raza de soare ti-a dilatat pupila ce a lucit pentru catva secunde vesela dupa care a urmat fatal "Ploaia"?mai tii minte cand acea statuie "dintr' “Un vis real" “ mi-a zis sa raman dar eu am plecat? mai ti minte oare acele momente....sti tu oare cum s-au simtit toate astea?! in final iti amintesti de “apartamentul de langa”? Eu nu imi amintesc cele 240 de minute lipsa!!!!
………………………………………………………………………………………….

BLESTEMUL

Sa stii ca te blestem pentru fiecare litera scrisa mai sus si tot ce vreau este sa dispari precum o frunza ce se inneaca in pamant o data cu venirea toamnei. Sper sa nu mai ai vreodata curajul sa pronunti numele meu sau sa-l asocizei cu alti termeni sau sa-l folosesti ca punct de comparatie! esti doar o fantoma a unei infinitati de clipe adunate haotic in capul meu....si care formeaza o masa ce imi apasa greu peste imaginile vizuale. Vreau sa te evapori vreu sa ramai cu o greutate in suflet pe care sa o porti toata viata vreau sa-ti fie greu sa privesti innapoi dar vreau sa-ti fie si mai greu sa privesti inainte! vreau sa plangi de fiecare data cand vei vedea orice ce iti va aduce aminte de mine! vreau sa tresari in fiecare noapte si in fiecare vis sa vezi ce ai facut! vreau sa nu poti sa te odihnesti...vreau sa te chinui si sa urli dupa ajutor.....vreau sa regreti fiecare secunda ce mi-ai mancat-o! vreau sa simti ce am simtit eu minute in sir....si tu sa simti ani in sir...cate minute am urlat eu deznadajduit atatia ani sa urlii tu!

Radu Mihai

Fragmente de emotii.......cu TRAVKA

Acesta este primul articol de pe acest blog care va avea o conotatie exacta si o directie fixa…..voi vorbi despre un fapt care a fost real si care din pacae momentan nu mai este. Voi vorbi despre ce a fost trupa TRAVKA formatie care ieri si-a anuntat sfarsitul activitatii muzicale sub acest nume si in acea forma (George , Alexei , Mizdan , Misha si nu in ultimul rand Cristi).
Trupa TRAVKA s-a format undeva acum 6 ani in Focasani si a incercat din punctul meu de vedere sa creeze un stil de muzica cu totul altfel de ce se auzea la ora aceea in Romania…au incercat si au reusit chiar foarte bine sa impleteasca multe stiluri si multe ideei….eu tind sa cred ca nu au facut asta voit….ei au facut asta pentru ca asa au simtit ei sa se exprime. TRAVKA niciodata nu s-a incadrat intr-un stil anume nimeni nu a avut curajul sa o catalogheze sau sa o inchida intr-o cutiuta numita “stil muzical”….si de ce sa faci filozofie cand poti foare usor doar sa le simti muzica? TRAVKA a fost acea formatie care a facut ce a simtit….a imbinat un instrumental foarte bun realizat prin talentul lor cu o voce usor ragusita ce ti se intiparea exact in minte si cu o paleta de versuri geniale realizate de George….muzica lor este o arta si va ramane scrijelita pe cele 2 albume ale lor
1. Corabia Nebunilor (decembrie 2005)
2. Vreau sa simt Praga (octombrie 2007)


Acum voi spune ce a insemnat TRAVKA pentru mine..

Travka a fost acea muzica infinita ce mi-a creeat alte viziuni asupra sunetului si a cuvintelor….in Travka m-am regasit de multe ori si m-am simtit altceva ascultand muzica lor fie acasa fie in masina fie in concerte….Cand canta Travka live in Bucuresti putea sa se intample orice pentru ca faceam aproape orice sa fiu acolo langa ei. Multe amintiri vor fi legate de TRAVKA pentru eternitate….pentru ca noi oamenii aveam aceasta capacitate de a pune unul langa altul sentimente , trairi , mirosuri , sunete.
Travka a fost un Pink Floyd romanesc…pentru mine. Au reusit sa ma aduca in aceleasi stari si pentru mine vor ramane Pink Floyd’ul din Romania.

Stuffstock 1 anul 2003 (Travka deschide concertul. Prima data cand ii vad si ma impresioneaza neobisnuit de mult pentru o formatie la prima auditie)
Urmeaza o pauza de aproape 2 cand nu mai stiu nimic de ei…ascultand doar cateva melodii ce se gaseau pe internet.

Lansarea albumului Corabia nebunilor (15 dec 2005 daca nu ma insel Laptarie) nu foarte multi oameni se aduna sa-i vada….o admosfera ciudata dar placuta…

TRAVKA acustic B52 undeva pe o zapada mare si primul concert pe care il vad cu Cristi la baterie plec oarecum ametit de ce am auzit acolo….nu imi venea sa cred cat de perfect a putut sa sune

Seturile de concerte nenumarate din Club A cu un sunet (cum e el in club A adica slab) aceleasi senzatii de dupa concerte…..o anumita stare si creierul meu pur si simplu atrofiat in zona centrelor nervoase in care erau si sunt memorate versurile lor
El comandante Bucuresti….din punctul meu de vedere cel mai bun concert TRAVKA pe care l-am vazut vrodata….ma simteam pe alta lume George termina concertul cantand asezat la o masa (am nevoie de o clipa de intimitate…..repetat de multe ori[urban violent]) superb….altceva in Romania din punctul meu de vedere exaltat de ce se intampla ma duc si vorbesc cu mebrii formatiei vroiam sa-i felicit pentru ceeace fac….niste oameni sociabili si foarte ok.

Utopia undeva prin decembrie 2006 un acustic iarasi memorabil chitarile lui Aexei si Misha , reci de aceasta data au sunat impecabil trag concluzia (domne astia stiu sa cante nu gluma ))) )

17 decembrie 2006 o zi speciala CONCERT TRAVKA exact de ziua mea. Yellow pub undeva pe la dracu’n praznic prin Balta Alba.

Concert Travka in Vama Veche in jurul datei de 1 mai 2007….o stare psihica nu tocmai buna…un concert trait cap coada….un concert care a inceput cu Urban Violent si s-a terminat cu aceeasi melodie…superb….cand s-a terminat mi-am dat seama ca pentru aproape 2 ore am stiut doar TRAVKA altceva nu ma mai interesa.

Stuffstock 5 2007 Travka canta in jurul orei 3 dimineata in ultima zi de stuff…George multumeste micutului public pentru prezenta la concert si recunoaste cativa oameni din public )). Prima data cand aud “Intr-un fel” cantat in forta si mi se imprima in creier distructiv )))

Lansarea albumului “Vreau sa simt Praga” (sfarsit de octombrie 2007) Club Fabrica. Insuportabil de multa lume. Un concert bun dar inca o data insuportabil de multa lume.

Setul de concerte din “clubul taranului roman” deja din punctul meu de vedere publicul se stricase….dar eu ma duceam sa SIMT TRAVKA.

Ultimul concert vazut de mine 25 iunie 2007 “orange concept store” un concert nou un sound diferit ceva ce m-a facut sa fiu iar atent la ce fac ei si nu doar sa simt. Se schimbase ceva…ceva in bine….sau poate doar se prevedea sfarsitul!?!?

(acesta a fost TRAVKA pentru mine)

Nu suport sa aud intrebarea “De ce v-ati despartit” pentru ca oricum nu conteaza si nu rezolva nimeni nimic daca stie motivul despartirii a fost decizia lor si trebuie respectata ca atare pastrati-va amintitile care le aveti cu ei…si asteptati ceva nou de la fostii membrii ai trupei Travka!

Radu Mihai

Povestea apartamentului de langa si a celor 240 de minute lipsa

Cum sa va spun....va spun tradus prin mintea mea....va spun doar asa cum as putea eu sa vad....era o data intr-un loc....era o data in alt loc...era doar o pata de culoare intr-un nor insiropat de alge....era mare.....nu....nu era mare....era munte.....sigur nu era munte....nu avea cum sa fie munte pentru ca norului nu ii place la munte...ii place sa fie singur deasupra marii strapuns de stolurile piezise de pasari cu 3 aripi nedefinite exact de nuante....dar de ce sa va spun eu voua toate astea cand pot sa va spun doar ca.....
Ma plimbam incet si dual printr-un vis cand de o data un om cu fata patrunsa de o lumina izbitor de variata mi se prezinta ca fiind Domnul cu aparentele care inseala. Mi-am dat seama cat de mult doream sa-l intalnesc doar atunci cand mi-a intins mana fina pe care avea scris...cred...ca sa nu uite un cod. si acum a inceput sa ploua....dar asta nu conteaza atata timp cat eu va spun despre vis....si de ce ploua cand eu imi expun plimbarile prin vise? cum pot eu sa raspund la aceasta intrebare...ce ma macina acum....sa revin la vis....Domnul prietenos ma intreaba ce caut eu in visul meu? de ce ma plimb buimac pe aici in loc sa stau sa dorm si sa las alte personaje sa se auto-contureze singure fara ajutorul meu si eu sa privesc lin inauntrul globuli ocular la ce se intampla? M-a pufnit rasul si i-am raspuns ca nu pot sa imi las necontorlate visele pentru ca se pot intampla lucruri care sa ma inspaimante sau lucruri care sa ma faca atat de fericit incat dimineata sa ma gandesc la sinucidere pentru ca ce rost are sa-ti traiesti visele doar in somn. A ras....si mi-a zis....opreste-te si uita-te prin acest ochi de apa albastu si spune-le si lor ce vezi....Mi-am inchis ochii si am inceput sa vad....Am vazut un apartament gol in care ma plimbam fericit si incercam sa gasesc cel mai bun loc pentru a-mi aseza rafturie cu carti ce momentan stateau in imponderabilitate....un ceas se invartea invers incercand parca sa-mi dea de inteles ca sunt acolo unde nimic nu este logic.....(de parca realitatea ar fi) un pui de caine se juca fericit cu o mingie in bucatarie...si parca ma ruga sa ma joc cu el....am incercat sa ies dar parca ceva nu ma lasa....m-am intors in sufragerie si am dat drumul la muzica...ma simteam ca si cum lumea statuse si ma lasa sa-mi inteleg viata....

-Mihai....vezi ca eu trebuie sa plec te las sa iti termini singur aceasta claritate de fotografii derulate atat de intens incat poti sa le consideri propria-ti viata!! Ne auzim dupa ce termini...voi fi aici.

Am oprit muzica pentru ca vroiam sa vad ce este afara....am deschis usa apartamentului si am iesit pe hol...era gol....si pustiu...dar o pustietate ce ma facea atat de multumit si de fericit incat imi venea sa urlu de fericire....am iesit din bloc si m-am plimbat nelimitat de nimic pe strazi...totul radia de flori pe care eram sigur ca le mai vazusem dar ma bucurau si imi imbatau sufletul facandu-ma sa imi oxigenez plamanii obositi de tigari si de toxine....am intrat in scara si ajungand in fata usii am auzit o cheie rasucindu-se in broasca apartamentului de langa....curios fiind am asteptat sa vad cine este vecinul meu...stiam dinainte sa se intredeschida usa ca vei iesi tu de acolo....aveai o privire calda si mi-ai spus "cam mult te-ai plimbat...iti place unde stam?" Am zis scurt ca da si te-am rugat sa mergi cu mine sa plimb cainele....razand ai spus ca trebuie sa scoti si tu catelul tau la plimbare si ca in 5 min ma vei suna la usa..

Am intrat in apartament si am baut insetat o bautura ciudata de o culoare albastra cu tente verzi ce statea pe masa...si am simtit ilogica revenind in logica fireasca a lucruilor m-am speriat : am spart o vaza cu flori ne intelegand ce rost avea ea acolo....am pornit muzica dupa care am rupt firul ce ducea la boxe pentru ca nu mai puteam asculta muzica ce o iubeam pentru ca ma innebunea....am luat carile pe rand si le-am rupt foaie cu foaie pentru ca in ele statea tot ce stiam eu...imi venea sa-mi rup sufletul pentru ca in el statea tot ce simteam eu si ce iubeam eu.....

-Mihai...revino....nu te uita in gol...spune-mi ce mai vezi pentru ca eu am fost plecat...Mihai...Mihai....trezeste-te
-Salut....tu esti domnul aparentelor.....
-Da eu sunt....ce s-a intamplat?
-Nu stiu....nu imi mai amintesc...de ce ploua?
-Pentru ca e innorat am lipsit 4 ore ce s-a intamplat ce ai mai vazut?
-Nu stiu....
-Ai iesit din apartament cu cainele?
-Nu pentru ca am baut ceva si dupaia nu mai stiu nimic...
-Ai baut "revenirea in subconstient si in teama" de ce?
-Pentru ca imi era sete!
-Ce ai facut cu cheile de la apartament?
-Le-am topit ca sa-i fac ei un inel...si nu am mai putut sa ies afara pentru ca era incuiat...si cu un inel nu poti deschide usi!

Radu Mihai

Autodistruge-mi muza

Un an....un an de durere de lacrimi de emotii diferite de culori nedefinite de sunete metamorfozate in creeaturi ciudate si imi sopteau diferite acorduri violent in urechi! Ma doare amintirea zilelor ma dor gandurile si ma doare ca a trebuit sa simt fortat ce am simtit! Din pacate durerea si dupa un an a ramas aceeasi....surda....muta....incolora....indefinibila si nu cred ca voi putea sa o definesc vreodata! Nimeni nu va putea intelege defapt ce am simtit si ce simt acum!

Revolutionand chemarea norilor ma cobor iluminat de o scanteie in multimea de metamorfoze ce definesc absurd teama! Gandul ma duce unde nu o sa poti ajunge tu niciodata...ma scufund in tacere si ma ridic in urlete sacadate de picaturile ploii ce se reped frustrate din cer spre pamant! Invocand ceeace tu numesti calm nu fac decat sa refuz sa ma obisnuiesc cu natura sufletului meu ce se va zbate tot timpul spre gasirea unui refugiu! Trec peste tine ca peste o furnica avand grija sa nu te strivesc dar involuntar cu marginea piciorului te strivesc! Sincer nu meriti sa traiesti in aceeasi lume cu mine...pentru ca e o lume prea rea...si imi pare rau ca te-am omorat....te-am omorat credinta!
Te rog autodistruge-mi muza si lasa-ma sa judec violet! Citeste-mi ultima scrisoare scrisa de mana ei si adu-mi aminte ce ii ziceam ca se va intampla! Freste-ma de Ea si de gandurile ei....pentru ca atunci cand va mai fi nevoie de mine voi fi pamant! cand vei citi aceasta parte sa stii ca eu voi fi acolo departe gandindu-ma (daca vor mai exista ganduri) la ce ar fi trebuit sa fie....

Spasmele surasului tau angelico-diabolic ma zvarcolesc si ma innoada ca pe o funie de care cineva se va agata in speranta unui nou inceput...dar este doar sfarsitul.

Radu Mihai

Optzeci si opt....nouazeci si sase....doua mii patru..

Labirint creeat pentru rau.
Disimuland culoriile evit gandurile ce se sting anorganic in mine. Vad cum apusul si rasaritul creeaza impulsuri electrice si socuri termice celor ce incearca sa le dezlege misterul. Un fum rosu se disipa armonic peste orasul innegrit de funinginea stravezie a polenului imprastiat violent de vantul acesta calm. Strazile sunt cufundate si descrise de expresii fizionomice ce se schimba de la secunda la secunda tinzand catre perfectul absolut. Sufletul meu sa degaja si se aseaza uniform peste natura amortita....ce prinde static viata si se dezvolta cu repeziciune spre abis.
Nu stiu unde ma aflu , ma simt pierdut de mine. Doi ani de atunci? Zece ani de atunci cand? Cat a trecut de cand eu....de cand eu invatam sa tip?....de cand eu invatam sa traiesc? Ce importanta au oare anii? Ce importanta are oare timpul? Calculam totul in timp....vreau sa dau alt sens timpului...vreau sa calculez totul de cand eu....sau de cand tu....nu...nu de cand tu....de cand eu. Unde se regasesc acele imgini blocate in mintea mea ce nu pot sa le mai vad? Imi e dor de zilele cand te iubeam...cant de iubeam pe tine....pe tine viata!
Stolul de pasari calatoare se opreste ostenit si lin peste Styx cautand o oaza de liniste. Apa tulbure dar in acelasi timp sticlind arzator reflecta chipurile celor ce vor urma sa paseasca dincolo. O gheara agata din zbor un chip si il sfasie creend cercuri concentrice de apa ce se lovesc lin de mal. Chipul se pierde prin descompunere haotica printre reflexiile mono-cromatice ale apei pseudo-cristaline si se scufunda incet incet in infinitul straveziu.
Imagine. STOP. Un cadru. STOP. Trei puncte fixe.
Un labirint prea simplu pentru a fi rezolvat mi se desface inaintea viselor. Incep sa alerg cautand o directie ce ma va scoate de aici razand. De ce incerci sa-mi ingreunezi iesirea de aici? La fiecare bifurcatie iti lasi cate o imagine muta de a ta ce ma face sa ma opresc. Incerc sa ma dedublez pentru a putea mirosi iarasi parfumul acela ce mi-a ars narile si m-a lasat doar cu acest iz in memorie , blestemat fiind pe viata.
Imi doresc sa ajung la capatul celalalt mai mult decat iti doresti tu sa ma opresti , dar simt ca acest labirint este ciclic!
Labirint creeat pentru negru.

Radu Mihai

Schita

Destramat de culori vii ma regasesc iarsi mai bine in noante incolore.

A trai dramele altora este la fel cum te-ai dedubla de propria ta persoana.

Dramele sunt acele fragmente din viata in care intrebarea predomninanta este “de ce?”

Infrunta-ti trairile si temerile si o sa ajungi sa desconisderi amintirile.

Amintirile sunt acele supradoze de sentimente ce iti inlacrimeaza sufletul si te fac capabil sa poti respira apa. A fi cufundat in amintiri este ca si cum ai avea in fata ochilor o perdea neagra ce nu te lasa sa vezi albul zbucuimat ce te cheama la el.

Persoana ta este lucrul cel mai fara de valoare in constienta ta cand lupti pentru dramele altora.


Fereste-te de oamenii care iti jura ca se schimba pentru ca ei sunt perfect constienti ca acest lucru nu o sa se intample niciodata!

Radu Mihai

Pentru tine, cititorule

La un colt de drum ce ti se desface in calda privire precum un vant rece ce iti brazdeaza obrazul cu funingine il intalnesti pe el. El provine dintr-un suflet ce se revarsa in averse de scrum ce imi involbureaza si contorsioneaza privelistea fina.
Emotii indispensabile de realtitae ma depasesc concav si ma fac sa cred ca ultima contuzie produsa de tipatul ei imi va mari unghiul de fuga peste varoarea critica de 360 de grade.
Aceasta ultima noapte oarba de durere se varsa atat de agitat peste mine precum o descarcare de fulgere intr-un cer senin pe care troneaza inactiv un curcubeu ce se oglindeste lenes pe o piatra de marmura alba.
Tu stii sa judeci? Tu un simplu alb in aceasta mare innegrita de puritatea ingerilor?
Tu ma contesti pe mine...tu care nu iti poti depasi conditia ce ti-ai ales-o...slab si ne intelegand de ce? Tu un simplu trecator pe strada visurilor mele....meriti tu sa desfaci cromatic verdele in noantele tale parfuite la care tii asa de mult? Nu te las sa distrugi ce ai creeat pentru ca deja nu iti mai apartine. Esti un simplu vid ce nu poti sa iti vezi propriile bariere ce le ai in fata ochiilor. Convexitatea lentilelor iti distorsioneaza realitatea care te inconjoara precum un lat de sarma ghimpata ce iti stranguleaza frustrarile si clipele ce ti-au mai ramas pana cand o sa urlii la propriul suflet sa te paraseasca. Esti un indoctrinat slab si orb in timp ce eu ma reflect in vise suprapuse de emotii translucide pentru tine un simplu muritor. Puterea ce o detii este un rau pentru altii si esti ca o lumina stinsa ce creeaza doar suspine si rasete malefice !
Iti simti buzele arzand si crapand acum cand citesti? iti simti propriul fum de tigara ce nu reuseste sa te mai calmeze? Simti cum frica te cuprinde cand te gandesti ca poate ma adresez chiar tie? Da domnule "36" dumneavoastra ma adresez. Esti un personaj ce s-a conturat in plina mea durere si nu o sa te iert.
Dar cum pot eu un simplu gand si un simplu rand lasat in spate de un stilou negru sa va cer eu dumneavoastra explicatii? dumneavoastra , domnule un om atat de invidiat si apreciat, dar din pacate domnule...in urma dumneavoastra nu o sa ramana nici un rad....poate doar un cod pe o piarta funerara...si o sa va stergeti precum o lacrima ce i se va scurge ei din ochi dar pe care o va alunga repede si stangaci cu maneca bluzei impregnata de propriul ei parfum.

Radu Mihai