Optzeci si opt....nouazeci si sase....doua mii patru..

Labirint creeat pentru rau.
Disimuland culoriile evit gandurile ce se sting anorganic in mine. Vad cum apusul si rasaritul creeaza impulsuri electrice si socuri termice celor ce incearca sa le dezlege misterul. Un fum rosu se disipa armonic peste orasul innegrit de funinginea stravezie a polenului imprastiat violent de vantul acesta calm. Strazile sunt cufundate si descrise de expresii fizionomice ce se schimba de la secunda la secunda tinzand catre perfectul absolut. Sufletul meu sa degaja si se aseaza uniform peste natura amortita....ce prinde static viata si se dezvolta cu repeziciune spre abis.
Nu stiu unde ma aflu , ma simt pierdut de mine. Doi ani de atunci? Zece ani de atunci cand? Cat a trecut de cand eu....de cand eu invatam sa tip?....de cand eu invatam sa traiesc? Ce importanta au oare anii? Ce importanta are oare timpul? Calculam totul in timp....vreau sa dau alt sens timpului...vreau sa calculez totul de cand eu....sau de cand tu....nu...nu de cand tu....de cand eu. Unde se regasesc acele imgini blocate in mintea mea ce nu pot sa le mai vad? Imi e dor de zilele cand te iubeam...cant de iubeam pe tine....pe tine viata!
Stolul de pasari calatoare se opreste ostenit si lin peste Styx cautand o oaza de liniste. Apa tulbure dar in acelasi timp sticlind arzator reflecta chipurile celor ce vor urma sa paseasca dincolo. O gheara agata din zbor un chip si il sfasie creend cercuri concentrice de apa ce se lovesc lin de mal. Chipul se pierde prin descompunere haotica printre reflexiile mono-cromatice ale apei pseudo-cristaline si se scufunda incet incet in infinitul straveziu.
Imagine. STOP. Un cadru. STOP. Trei puncte fixe.
Un labirint prea simplu pentru a fi rezolvat mi se desface inaintea viselor. Incep sa alerg cautand o directie ce ma va scoate de aici razand. De ce incerci sa-mi ingreunezi iesirea de aici? La fiecare bifurcatie iti lasi cate o imagine muta de a ta ce ma face sa ma opresc. Incerc sa ma dedublez pentru a putea mirosi iarasi parfumul acela ce mi-a ars narile si m-a lasat doar cu acest iz in memorie , blestemat fiind pe viata.
Imi doresc sa ajung la capatul celalalt mai mult decat iti doresti tu sa ma opresti , dar simt ca acest labirint este ciclic!
Labirint creeat pentru negru.

Radu Mihai