undefined
I
Buna dimineata ploaie,
Totul se reduce absurd… totul e amorf…totul e la fel de cald precum un cub de gheata ce se topeste abrupt intr-un pahar de venin. Ai un calendar plin de semne si notatii pe care nici tu nu le intelegi dar continui sa notezi…devii ca un fel de scrib ce isi pierde indemanarea sinucindu-si propriile papirusuri in favoarea clementei totale.
Dimensiunile sperantei tale cresc de la patru spre infinit nemaiputand sa le numeri….timpul se desface precum o floare infinita si esti otravit de parfumul ei…celelalte 3 dimensiuni se rup oblic si se sfarama intr-o infinitate de noi directii ce strapung mintea ta. Totul se roteste elipsoid si forta centrifuga iti arunca neuronii in mii de puncte pseudo-fixe care conform geometriei proprii isi gasesc definitiile in carti de mult arse de inchizitia propriilor noastre frustrari si complexe si frici.
Pasii tai usor semi coordonati de dara de fum si de parfum se contopesc cu zmbetul absent al unui om ce isi scrie un gand intr-o cafenea. Nu incerca sa intelegi incearca doar sa simti. Ploaia violeta de vise se asterne concentric peste imaginatia ta flamanda de o noua supradoza de senzatii ce te va arunca intre ea si un zid de mult daramat de forta privirii tale.
O pata verde se scurge in viziunea caprui-neagra-albastra a diferentelor de culoare ce se opreste adanc static in vis. De ce sa vrei apa cand poti sa primesti gratis venin? De ce sa vrei sa lupti cand poti atat de bine sa expiri? De ce vrei soare cand sunt atatea stele in univers? De ce vrei foc atunci cand gheata te topeste? De vrei adevarul cand poti avea atat de usor un amurg deschis? De ce incerci sa mergi atunci cand ai vrea sa nu mai ai picioare? De ce citesti atunci cand iti simti ochii apusi? Un vis contopit cu spasme dureroase iti da raspunsul : pentru ca nu te-ai oprit din hipnoza!
Hipnoza norilor ce plutesc in deriva sub soare te duce oare cu gandul in Paris? Nu…..nu in Paris. Imi dau cu greu seama ca norii sunt din ce in ce mai violeti si mai vineti atunci cand ma uit la ei si se rotesc deasupra mea ca un stol de pasari pradatoare. Imi e frica de vise pentru ca e greu sa visezi mut. De ce noi si nu ei? De ce lumini cand soarele e atat de negru si de confuz in fata noastra?
Simt cum ma pierd intre nord si sud rupt de imagini corupte de trecatorii ce isi armeaza privirile si ma fac sa ma simt iar un copil ce plange dupa o amiaza calduroasa in care si-a spart mingea.
II
Dar iata ca suntem aici….unde? aici unde este iarasi o lumina ce nu o mai zaream…..pe care o uitasem sa o inteleg….de care vroiam sa scap incercand sa ma innec in marele amurg de noapte difuza neregasita de nimeni….un zambet cald scaldat intr-o lacrima ascunsa dar adevarata imi misca imposibil de calduros sufletul….ma bucur de o clipa de care imi era dor de mult…..simt cum zbor dureros de placut printre clipe si momente sumbre si simt cum fluturii imi iau patura innegrita de alb de pe suflet. Zambesc sincer dupa mult timp….sunt bucuros tresar alarmant nu stiu cum sa reactionez….
28.12.2006 – 28.12.2007 nu reprezinta datele de pe o piatra funerara….reprezinta ceva ce ma va face sa fiu fericit. Reprezinta un an ce a inceput bine….si s-a terminat si mai bine. Ce a fost in interiorul lui a fost cum a fost….a fost greu a fost dureros a fost alert a fost static A FOST!….dar ceea ce MAI ESTE….este doar EA….numai EA a ramas….restul a fost…..ii dedic integral acest post si ii comunic ca am doar un suflet ce trece printre cei ce ma inconjoara dar acest suflet stie sa se opreasca doar langa EA….pe langa restul doar trece.
LA MULTI ANI! Noua si voua celor ce va bucurati pentru noi!……28.12.2007
Radu Mihai
