Scriitorul rosu sta la masa si fumeaza……o tigara si o esarfa il fac sa-si aminteasca un vers….un ritm….un moment o pauza. Tigara lasata in scrumiera produce un zgomot surd si se trezeste din somn…..nu isi mai aminteste prima octava si inepe sa incerce sa o deduca periodic precum un algoritm…dar isi aminteste ca cerneala stravezie a stiloului s-a terminat si arunca dezarmat o privire miscata unui punct fix ce incepe sa se dezvolte.
Un evantai se desface si lasa sa se prelinga lin si fara a se putea ancora de ceva un alfa si un beta. Un alfa trist si un beta superior…..dar superior doar prin impunerea unor ideei inumane care conduc spre dezumanizarea propriului concept.
Se preling pe masa si tac…fara sa incerce sa gandeasca fara sa articuleze macar o consoana spre a sfida probabil o vocala pentru ca cifrele sunt de mult scrise si tiparite ca un propriu cod pe antetul retetei de medicamente.
Un nerv ce se intinde sa inteleaga de ce se zbate anormal intre nord si sud rupe tacerea printr-o acuta durere surda.
Alfa : pentru ce suntem noi aici?
Beta : pentru a dezumaniza!
Alfa : pe cine? Pe ce?
Beta : NORMAL CA PE EL!
Alfa : aaa….si el cine e?
Beta : nu stiu…dar iti spun sigur ca pe EL!
Afla : si cand o sa stim ca e momentul potrivit?
Beta : atunci cand durera va fi surda si vom fi convinsi ca lovitura isi va avea efectul!
Alfa : asta e curzime totala!
Beta : nu uita ! trebuie sa-l dezumanizam…..si noi la randul nostru suntem dezumanizati!
Alfa : de ce?
Beta : pentru ca nu avem nume si pentru ca rationam cu un singur sens si suntem convinsi ca acesta este sensul bun!
Alfa : ai dreptate! Dezumanizarea este singura solutie atunci!
Si sarpele incepu sa se tarasca anonim spre ea. Veninul ramanea precum o dara dulce pe pamantul mut de sentimente. Si nu simte cum propriile lui granule se contopesc cu otravitorul lichid creeand o dulceata ce inmiresmeaza mortal orice urma de siguranta si de stabilitate.
Beta: e momentul!
Alfa : sigur?
Beta: indraznesti sa zici ca nu am dreptate?
Alfa : nu dar…..stii….e delicat acum….sunt urme de sentimente…e ranit
Beta : poftim? Nu ma intereseaza DEZUMANIZARE!! Atat conteaza fara sentimente
Alfa : bine! DEZUMANIZARE! Ai dreptate si iarta-ma ca am indraznit…
Beta : taci….pleaca…ma scarbesti
Alfa : scuza-ma…ma duc sa ma apuc de treaba
Beta : foarte bine!
Te rog…..lasa-ma sa iti arat cum simt un junghi in propria inima si dupa poti sa faci ce vrei si ea in cazul asta o sa inteleaga….o imagine opreste miscarea si un fulg atinge un mugur de bronz. Totul se stinge precum o stea cazatoare si noul punct incepe sa se dezvolte asimetric sub ploaia de pumnale ce inclesteaza dintii si opresc circulatia sangelui din orice urma de umanitate.
Punct: NU NU NU NU NU NU!
Beta: foarte bine! DEZUMANIZARE!
O tigara stinsa inca mai fumega si dara de fum supusa involutar teoriei haosului se inalta spre cer dizolvandu-se intre paletele unui ventilator. Esarfa este murdarita de lacrimile si de sangele invizibil ce se scurge ordonat din degetele scriitorului rosu. Este ora 3 si 14 minute si degetele lui simt ritmul unei zile de vara…..dar este iarna si plange. Ce bine ca este aproape 3 si un sfert si limbile ceasornicului se intalnesc…dar ce pacat ca tine doar un minut. Si tigara se stinse definitiv…..
Pseudonim : scriitorule rosu….trezeste-te iar ai visat realitatea!
Scriitorul rosu : ce pacat…..ai devenit si tu doar un Delta! Speram ca o sa scapi.
Radu Mihai
