Un an....un an de durere de lacrimi de emotii diferite de culori nedefinite de sunete metamorfozate in creeaturi ciudate si imi sopteau diferite acorduri violent in urechi! Ma doare amintirea zilelor ma dor gandurile si ma doare ca a trebuit sa simt fortat ce am simtit! Din pacate durerea si dupa un an a ramas aceeasi....surda....muta....incolora....indefinibila si nu cred ca voi putea sa o definesc vreodata! Nimeni nu va putea intelege defapt ce am simtit si ce simt acum!
Revolutionand chemarea norilor ma cobor iluminat de o scanteie in multimea de metamorfoze ce definesc absurd teama! Gandul ma duce unde nu o sa poti ajunge tu niciodata...ma scufund in tacere si ma ridic in urlete sacadate de picaturile ploii ce se reped frustrate din cer spre pamant! Invocand ceeace tu numesti calm nu fac decat sa refuz sa ma obisnuiesc cu natura sufletului meu ce se va zbate tot timpul spre gasirea unui refugiu! Trec peste tine ca peste o furnica avand grija sa nu te strivesc dar involuntar cu marginea piciorului te strivesc! Sincer nu meriti sa traiesti in aceeasi lume cu mine...pentru ca e o lume prea rea...si imi pare rau ca te-am omorat....te-am omorat credinta!
Te rog autodistruge-mi muza si lasa-ma sa judec violet! Citeste-mi ultima scrisoare scrisa de mana ei si adu-mi aminte ce ii ziceam ca se va intampla! Freste-ma de Ea si de gandurile ei....pentru ca atunci cand va mai fi nevoie de mine voi fi pamant! cand vei citi aceasta parte sa stii ca eu voi fi acolo departe gandindu-ma (daca vor mai exista ganduri) la ce ar fi trebuit sa fie....
Spasmele surasului tau angelico-diabolic ma zvarcolesc si ma innoada ca pe o funie de care cineva se va agata in speranta unui nou inceput...dar este doar sfarsitul.
Radu Mihai
