Reincepe monotonia....revenim in normal....o monotonie asteptata de cateva luni de zile...o monotonie dorita cu tot sufletul. Dar nu mi se pare prea monoton...as vrea ceva nou...de preferinta ceva nou bun k de noutati rele sunt satul....Incerc sa imi extind sufletul spre diferite activitati si stari....chiar vreau sa fac asta...dar in momentul in care incep ceva imi taie bratele care reusesc sa le intind....De ce? Imi doresc sa fac ceva si nu reusesc sa ma readun...e un pic ciudat...
Definesc aceasta ca fiind "Starea 1".
O stare oarecum pozitiva fata de ce are in spate...O stare echilibrata...tinzand spre un exces in partea pozitiva...Este cumva primul pas spre reconstructie...ma simt ca un copil care este fericit de lumina soarelui si isi da seama k traieste!! Si asteapta noi jucarii de la urmatoarea zi fara sa faca nimic pt ele...Si chiar astept jucarii si cadouri!!!
Dar tot nu reusesc sa fac ce vreau cu adevarat.....VREAU sa fac dar ceva ma tine in loc...Ca un cutit infipt intr-o rana si lasata rana sa se vindece cu cutitul in ea....la prima miscare incep iar durerile....si pana la urma se dovedeste a fi fatala....rana. Deci trebuie sa scot cutitul....durerea va fi enorma dar trebuie scos spre binele meu.
Si sunt bucuros k imi revin pt k o data vindecata rana ma pot intoarce iar in lupta...si voi incerca sa imi razbun timpul pierdut....Nu mai conteaza nimic din ce a fost....a ramas doar o durere surda kare ma jeneaza considerabil...si care cred k nu va trece prea curand...dar cu aceasta durere pot sa ma lupt pentru MINE nu pt altcineeva...voi da totul numai si numai pt mine!!!
Revin la o concluzie mai veche...singura persoana pt care merita sa te sacrifici esti tu insuti....dar pana constientizezi asta te-ai sacrificat deja de prea multe ori pentru persoane care nu au dat nici un scuipat pe sufletul tau mort....si mort pentru ei!!!
Si am descoperit k incep sa am alt suflet in mine....cel vechi a murit intr-un final dupa o perioada lunga de chinuri groaznice....R.I.P.(2002-2006)
Nu inteleg de ce ma agit atat kand nimic nu ma merita...Si nici eu nu merit nimic...eu si nimicul suntem in simbioza perfecta...ne completam si ne incadram intr-un tot unitar format de noi...Imi doream sa devin si eu nimic...da mi-am dat seama k mai am pana la aceasta perfectiune totala...de a fi doar.....un mare nimic...si sa pot sa controlez atatea minti in cautare de a evita nimicul....
Cand ajungi sa fii nimic ai ajuns la perfectiunea totala...te poti recreea exact cum vrei....si este practic inposibil...
Nimicul exista....si este supremul totalului este peste absolut....este ceeace vreau eu sa reusesc sa fac....NIMIC
Si cei care m-au adus sa imi doresc sa fiu nimic au fost tot niste nimicuri in comparatie cu absolutul care exista....si care este tot sub nimic!! Deci ei au fost de la 0 la plus infinit atingand toate capetele de intervale...si spargand orice limita...in sirul de nimicuri din viata mea..........
An now that you've been broken down
Got your head out of the clouds
You're back down on the ground
And you don't talk so loud
An you don't walk so proud
Any more, and what for...........
Radu Mihai
