Wednesday, December 13, 2006

Starea 2


Sobolan negru , traiesc in vazul nerostit de impulsuri metaforice , cladind un drum intre cele 3 lumi in care incerc cu greu sa renasc.
Se simte un iz cadaveric in orice rasuflare....vantul ingheata ceata formand o ploaie de pulbere fina.....care iti blocheaza respiratia si simturile...nemaiputand sa simti moartea. Sau cumva te-ai obisnuit cu ea inainte sa o cunosti?!
Mergi fara sa-ti dai seama...nu urmaresti nici o linie..doar mergi. Te indrepti cu pasi singuratici spre o locatie nedefinita...Vezi simboluri, crezi in ele doar pt a mai crede in ceva, credinta Divina sau Angelica nu mai ai...iti pariezi viata in contrast cu moartea...nu ai ce sa pierzi pariul este facut cu propriati persoana..deci esti sigur pe viata ta...nu o dai nimanui...o pastrezi sadic pentru tine...Nimic nu te face sa te misti...sa pornesti in ceva nou....esti blocat intre tine si propriati umbra care a inghetat involuntar fiind luata de apa si dusa intr-un desert nevazut de umbre pierdute. RAMAS BUN UMBRA!!!
Covorul rosu de zapada incinsa se scufunda sub stratul inodor de pamant ascunzandu-se de rautatea pasilor nostri murdariti de albul inocentei pe care am furat-o marsav in decursul zilelor murdarite in noroiul ignorantei si nepasarii....
Privirile tale pline de spaima si ura aruncate violent si ipocritic rup betoanele care te inconjoara contorsioneaza gandurile celor care trec pe langa tine sfarama zborul lin si ordonat al pasarilor migratoare , ti se intorc brutal in creier provocandu-ti atacuri cerebrale....reducand sarcina elecrtica dintre sinapse ce te face sa te zbati in propriile vise , intre posibilitatile degajate de fumul gri care iti inunda simturile....formand nevroze viu colorate si epilepsii alb negre....si te trimit intr-un moment si un deja vu intitulat si definit de mine ca fiind : Starea 2


Radu Mihai

Sunday, December 03, 2006

contrast


undefined

Alb….albul este o intesistate de puncte inodore plutind pe panza unui pictor renascentist cufundat intr-o stare contextuala de finite inumane ce locuiesc in geamuri sparte.
Negrul…negrul este o mare de diformitate creeata de o iluzie trecuta de prima tinerete fumand o tigara veche si ingalbenita aprinsa dintr-o fantana cu apa cristalina.
Razboiul cromatic dintre alb si negru nu este castigat…este doar pierdut in neant de ambele puteri totale care deformeaza orice dimensiune pamanteasca..
Din pacate aceste 2 simturi , 2 puteri , 2 nuante perfecte nu sunt atinse in viata de zi cu zi ele delimiteaza o existenta.
Albul pur albul total albul inghetat este vazut doar in momentul in care te nasti…atunci poti sa simti caldura si gheata acestei culori este prima si sigura data cand simti alb…si din pacare toata viata vei alerga dupa ceva ce s-a dus si ai fost prea vegetal sa-l poti simti.
Negrul este atat de negru incat nimic pamantesc nu poate sa-l defineasca asa cum il defineste ultima clipa sau mai bine zis intersectia dintre ultima clipa de pe aceasta lume si prima clipa de dupa….atunci observi negrul total un negru irezistibil ce te face sa vrei sa-l urmezi….sa lasi totul in urma…..negrul acela este un negru fatal…greu de descris dar este unicul negru. Si ramai doar cu parerea de rau ca nu il poti percepe deoarece te intorci in vegetal.
Viata este un contrast……..este doar un singur pas intre alb si negru…….
Ceeace este abstract….este faptul k omul traieste intr-o limita nelimitata exact de o zi sau de un an….este limitat de 2 nuante…deci omul este o fiinta cromatica…..omul se afla la intersesctia dintre alb si negru…viata omului este gri….simbioza dintre cele doua extremitati.
Griul ne arata exact unde ne aflam….unde ne aflam pe degradeul invers de la negru la alb in ce pozitie nedeterminata simbolic si recreeata cromatic.
Trist este ca in griul de eveninente si de trairi singurul lucru care poti sa-l faci este sa-ti apropii negrul indepartandu-te fara propria-ti voie de albul inceputuli.
Va dati seama ce ciudat…..exista o infinitate de culori….si noi taraim inchisi intre cele 2 non-culori de pe acest pamant….

P.S. Traiesc gri…am un suflet alb si o destinatie neagra.


Radu Mihai