Blestemul de pe scena marelui teatru

A inceput acum ceva timp se va sfarsi cand soarele va apune pentru prima data in spatele unei lespezi reci de marmura....de ce sa vrei sa opresti povestea cand poti sa o povestesti tururor si sa-i vezi cum te fixeaza nevrotic si speriati cu privirea?

Ma gandeam dupa ce am iesit din apartament sa ma mut...sa renunt la acel loc unde statusem inchis pentru ceva timp pana sa vina ei sa ma scoata! Ma gandeam sa-mi vand tot ce am si sa plec...m-am uitat si am vazut doar o adresa notata in graba pe o hartie...atat oare sa mai am?!!?....mai am visele dar pe astea nu mi le cumpara nimeni ca sunt destul de vechi si impregnate cu imagini violente si cutremuratoare. Deci in concluzie nu o sa primesc nici doi bani pe ele! asa ca m-am hotarat sa plec asa singur visandu-mi mai departe visele.
Am iesit pe strada care lucea miscata in razele soarelui ce incercau sa se culce si am pornit innainte fara sa stiu incotro ma indrept...doar mergeam cu capul in pamant incercand sa regasesc sau sa recreez ceva in mintea mea ce functiona oarecum opac.
Mi-ai iesit in cale zambind si vesela ti-ai cerut scuze prosteste ca m-ai stropit cu cafea pe sacou.
- Stai linistita doar e incolor nu o sa se vada nimic...
- Imi cer scuze inca o data...pot sa-ti ofer o batista
- Multumesc….dar nu pot sa-mi sterg amintirile cu ea…
- De ce vrei sa le stergi? Nu stii belestemul nostru? Blestemul oamenilor? Sa parstram in suflet amintiri din care sa ne oxigenam din cand in cand?
……………………………………………………………………………………………..

ACT I

Intocand ceasul si fixand un tensor pe vibratiile propriului meu encefal simt o ura ce ma lasa sa vad alfel o poveste. O poveste ce a fost scrisa gresit si ce a fost povestita cu frica.
A fost o data o fraza ce m-a legat de tot ce am gresit eu si de tot ce am facut.....m-am trezit in locuri si in lumi diferite....am plecat in puncte fixe si m-am intors grabit in locul de unde am plecat la inceput. Si acum am tot dreptul sa blestem fiecare clipa si sa reneg orice pornire spre a mai gandi ceva.
Un copil se plimba visand printre noxele si printre parfumurile muribunzilor de la Vechiul Teatru ascultand apalauzele voastre si pasind pe marea scena fara sa isi dea seama. (cortina se ridica si intr-un colt se poate vedea o lespede de marmura pe care diabolic statea un vultur impaiat)
-Buna ziua pasare a norilor! de ce stai asa de incremenita si de ce ai sufletul de paie?
-Copilule....te implor ai grija de sufletul tau...altfel o sa ajungi ca mine....vezi? doar ochii mei mai lucesc in rest totul este dat pamantului!
-Eu imi simt sufletul liber si simt ca pot sa zbor oriunde ma simt dezlegat de orice obstacol!
-Tu esti liber?!?! eu sunt blestemat sa imi pazesc mormantul pentru eternitate....pleaca te rog.......

INTOARCEREA GANDURILOR

macar tu m-ai simitit vreodata aproape? macar tu ai simit radiatiile sufletului meu venind spre tine? mai tii tu minte oare clipele acelea in care aproape fiind de moarte am reusit sa vin langa tine? mai ti minte FRAGMENTELE DE EMOTII ce ti le trimiteam in fiecare seara innainte sa adormi?! mai ti minte cand mi-am “Autodistrus Muza”? mai stii cand ai venit si mi-ai intors “Clepsidra Gandurilor”? dezumanizarea din "Printre Ei" oare am simtit-o doar eu?.....cand te chemam vorbind cu “Pamantul” si tu nu vroiai sa raspunzi, mai stii? cand te-am cautat printre propriile mele raduri? cand “Sunetele” fiind prea puternice am inceput sa vreau sa te vad iar? sau cand raza de soare ti-a dilatat pupila ce a lucit pentru catva secunde vesela dupa care a urmat fatal "Ploaia"?mai tii minte cand acea statuie "dintr' “Un vis real" “ mi-a zis sa raman dar eu am plecat? mai ti minte oare acele momente....sti tu oare cum s-au simtit toate astea?! in final iti amintesti de “apartamentul de langa”? Eu nu imi amintesc cele 240 de minute lipsa!!!!
………………………………………………………………………………………….

BLESTEMUL

Sa stii ca te blestem pentru fiecare litera scrisa mai sus si tot ce vreau este sa dispari precum o frunza ce se inneaca in pamant o data cu venirea toamnei. Sper sa nu mai ai vreodata curajul sa pronunti numele meu sau sa-l asocizei cu alti termeni sau sa-l folosesti ca punct de comparatie! esti doar o fantoma a unei infinitati de clipe adunate haotic in capul meu....si care formeaza o masa ce imi apasa greu peste imaginile vizuale. Vreau sa te evapori vreu sa ramai cu o greutate in suflet pe care sa o porti toata viata vreau sa-ti fie greu sa privesti innapoi dar vreau sa-ti fie si mai greu sa privesti inainte! vreau sa plangi de fiecare data cand vei vedea orice ce iti va aduce aminte de mine! vreau sa tresari in fiecare noapte si in fiecare vis sa vezi ce ai facut! vreau sa nu poti sa te odihnesti...vreau sa te chinui si sa urli dupa ajutor.....vreau sa regreti fiecare secunda ce mi-ai mancat-o! vreau sa simti ce am simtit eu minute in sir....si tu sa simti ani in sir...cate minute am urlat eu deznadajduit atatia ani sa urlii tu!

Radu Mihai